„Avem pensiune, dar am fi mai bine fara clienti!”
Acesta e motto-ul real al Pensiunii Sonia, din Telciu, județul Bistrița Năsăud: www.pensiuneasonia.ro.
Context: teambuilding 12 persoane de vineri până duminică, cu două pensiuni complete.
De ținut cont (în afara pensiunii):
– am vizitat zona şi vara şi e absolut superbă în ceea ce înseamnă cadrul natural: dealuri, văi, aer curat. De asemenea muzeul George Cosbuc din satul cu acelaşi nume de pe vale merită 30-60 de minute de vizitare.
– semnal foarte precar pentru Orange. Cosmote-ul e fără probleme. Nu ştiu de Vodafone.
Lucruri bune:
– piscină surprinzător de mare, permanent încălzită atât apa cât şi aerul. Spun asta pentru că la aproape orice piscină de hotel sau spa de 4 stele în sus la care am fost, ori apa era rece, ori când ieşeai din apă trebuia neapărat să-ți pui un halat sau un prosop pe tine. Aici chiar nu aveai nevoie, deşi e mijloc de iarnă.
– wi-fi funcţional peste tot în pensiune. Iarăşi, foarte rar am întâlnit această facilitate şi la locaţii mai bine cotate.
Lucruri normale:
– amabilitatea domnei Ionela Blum. De fapt nimic deosebit, ci exact ce ai nevoie de la un furnizor pe care îl cunoşti prima dată: promptitudine, disponibilitate, zâmbet profesional.
– cantitatea porţiilor de mâncare peste medie.
– spaţiu verde (acum plin de zăpadă) în spatele pensiunii mai mult decât suficient pentru un teambuilding de soft-outdoor
– uşor de găsit şi cu parcare mare
– camere bine încălzite şi curate
– număr suficient de şezlonguri la piscină
– sala de training mare (circa 100 m pătraţi), cu flip-chart şi ecran de proiecţie
Lucruri neplăcute:
Cazare
– finisajele în cameră şi baie sunt de amator sau cel mult novice
– fluctuaţii de curent la fiecare 5 minute, încât mi-a fost frică să folosesc laptopul şi mereu l-am scos din priză după folosire.
– reglajul apei de la chiuvetă şi mai ales de la duș era imposibil: practic era un duș scoţian pe care nu puteai să îl eviţi cu jeturi puternice de apă clocotită şi rece ce veneau odată la 20-30 de secunde
– senzorul din baie care pornea aerisirea nu putea fi oprit, iar ventilatorul suna îngrozitor. Mai ales dacă aveai o urgenţă noaptea
– cheia oricărei camere este cheie universală pentru toate uşile camerelor din pensiune
– sâmbătă seara în pensiune s-a organizat o discotecă pentru filialala unui partid politic local care numai relaxare şi linişte nu ne-au produs
– nu s-a curăţat sala de training decât dacă ceream acest lucru
– intrarea în pensiune (nu vezi asta pe site) are în stânga şi în dreapta o benzinărie Lukoil şi un depozit de cauciucuri uzate. Numai agrement nu îţi inspiră.
Masă
– bolurile de ciorbă / supă veneau la 3-5 minute distanţă unul de altul
– niciodată masă cu tacâmuri, pahare de apă, scaune exacte nu a fost pregătită la timp
– mereu ne-a lipsit olivieră cu condimentele necesare
– nu a lipsit niciodată de pe masă vazele cu lalele artificiale care ocupau loc şi nu ne lăsau să ne vedem între noi
– pâinea feliată a fost o singură dată proaspătă în 6 mese luate
– chelnerul din primele 2 zile dădea impresia că e pe altă planetă. Mă mir că nu a scăpat nimic pe jos, însă aveai impresia că ori nu înţelege ce îi ceri, ori e prost, ori e beat. Doamnă din ultima zi, a fost pe lângă el, în viteză a cincea.
Piscină
– gresia de la piscină foarte aluncoasa şi periculoasă
– lipsa totală de becuri funcţionale la vestiarele de la piscină, încât dacă veneai seara trebuia să orbecăieşti pentru a te schimbă
– lipsa apei de orice fel de la duşuri la piscină
– lipsa oricărui suport de haine sau agăţătoare de la vestiarul de la piscină, încât nu aveai să îţi pui haine de schimb decât pe scaunul pe care stăteai deja
Lucruri îngrozitoare:
– deşi ştiau că vor avea oaspeţi cu minim 3 maşini, plus că aveau discotecă unde din nou aşteptau cel puţin 10 maşini, parcarea a rămas plină cu zăpadă (de circa 30 – 40 cm grosime).
Fiecare oprire şi pornire era cu emoţii sau cu împingeri de la pasageri pentru a putea ieşi. Acest lucru s-a întâmplat de vineri până duminică inclusiv, ne-existând nici măcar un interes (pentru că personal disponibil exista) pentru a face o minimă curăţenie. Am ajuns să inventăm noi o probă în cadrul teambuilding-ului, unde pentru extra-puncte echipele puteau să cureţe o anumită porţiune din parcare.
– în acelaşi spirit de lene, treptele de acces din pensiune spre piscină, care erau foarte frecventate, au fost pline cu gheaţă de vineri până sâmbătă la amiază, când după mai multe peripeţii fără urmări grave (noroc), în pauza de prânz ne-am pus noi şi am cerut o lopată pentru a curăța treptele.
– ţurţuri de gheaţă imenşi deasupra potecilor de acces şi la intrarea în pensiune, de care nu se ocupa nimeni. Tot noi am început să îi dăm jos pe cei mai la îndemână şi de care efectiv ne feream cu cea mai mare atenţie când treceam pe sub ei.
Cel mai grav lucru însă a fost comportamentul suburban cu violență verbală extremă şi ameninţări cu bătaia din partea proprietarului Blum. Las la voia cititorului să decidă dacă acest comportament a fost justificat sau nu, eu încercând pe cât posibil să prezint faptele cât mai obiectiv cu putinţă.
De-a lungul a celor peste 100 de teambuildinguri organizate în aproximativ la fel de multe locaţii, am fost obişnuit cu diverse comportamente din partea proprietarilor pensiunilor: de la mici cadouri (o sticlă de vin sau o dulceaţă de casă) până la raporturi seci, pur profesionale. Asta pentru că totuşi în cele mai multe cazuri am un cuvânt de spus când se alege o locaţie pentru teambuilding, iar un teambuilding umple de obicei pensiunea pentru un weekend şi se consumă cel puţin 3 mese pe zi, plus consumaţie de bar. Adică e evident că pot fi o sursă bună de venit pentru pensiune, iar eu la rândul meu sunt mulţumit că nu i-a lipsit nimic clientului meu şi s-a putut concentra pe programul de teambuilding oferit.
Greşeala ce am făcut-o a fost să presupun că buna voinţă din prima zi a doamnei Blum este o constantă în rândul familiei şi am presupus (mare greseala!) că dacă am grijă de siguranţa şi integritatea bazei materiale care ni s-a pus la dispoziţie, atunci am mâna liberă să fac activităţile pe care le-am agreat cu clientul.
Astfel deşi era planificat să avem o activitate intr-o poiană cu copaci, am văzut că puteam să facem acelaşi lucru şi în piscină mare, fără a aduce nici un prejudiciu bazei materiale sau a deranja pe ceilalţi clienţi. Am montat aşadar pe trei dintre coloanele din piscină, trei corzi cu bucle care trebuiau să ajute la transportul unui obiect de circa 5 kg dintr-o parte în altă a piscinii.
Am terminat montarea şi ne îndreptam spre a lua micul dejun când cu ochii încă plini de alcool, proprietarul Blum a apărut cu pumnii strânşi şi injurand, amenințându-ne cu bătaia şi înecul în piscină dacă nu dăm jos în 5 minute toate corzile. Ne-am cerut scuze că nu i-am cerut voie expres, am încercat să raţionăm cu el, să dăm o minimă explicaţie asupra activităţii pe care vrem să o desfăşurăm, dar nicio şansă: omul era orbit de furie şi efectiv aştepta o minimă provocare pentru a ne lovi.
Atât eu cât şi colegul meu ne-am păstrat calmul, nu am ridicat tonul, ne-am dat seama că nu avem cu cine discuta şi ne-am strâns corzile. În schimb vedeam pe faţa lui Blum cum furia crește şi mai mult pentru că noi nu i-am dat ocazia să înceapă bătaia. Mi-am mulţumit atunci de cărţile de non-violenţă pe care le-am citit în trecut! L-am „învins” fiind oameni cu el!
Cum am spus mai sus: am greşit că nu am cerut voie. Mi s-a mai întâmplat şi în trecut când poate am întins coarda mai mult decât acum. Și culmea, eram întrebat „cu ce vă pot ajuta?”. Eram perfect de acord să mi se spună „Ai întrecut măsură. Dă jos corzile şi nu avem ce discuta”. Dar până la a fi ameninţat cu bătaia şi chiar moartea, e cale lungă de tot.
În concluzie, din păcate o să îmi aduc mereu aminte de această pensiune datorită acestui incident. Și e păcat comparativ cu alte pensiuni unde m-am simţit bine şi pe care nu mi le mai aduc aminte.
Scriu însă acest comentariu pentru că nu cred că aşa trebuie să aibă loc turismul corporate din România şi poate prin boicotarea acestor servicii şi locaţii, aceşti oameni vor face alte activităţi în care lipsa de ospitalitate şi bun simt să nu conteze prea mult.