Paradoxul fericirii
Astăzi dezbatem paradoxul fericirii – ce îi face pe oameni fericiți și de ce unii sunt mai fericiți decât alții? Un răspuns generic ar cuprinde: mediul extern (există ceva în jurul lor sau un motiv care îi face fericiți), mediul intern (ceva din interiorul persoanei), interactiunile dintre persoane și diferitele situații sau comportamente intenționate care aduc fericirea.
Ne vom opri atenția asupra mediului extern și anume mediul organizațional și implicațiile lui asupra fericirii. Sirota, Mischkind si Meltzer (2005) au subliniat trei factori critici atunci cand vorbim de o forța de munca fericită: echitate (relaționare cu respect și demnitate, corectitudine, securitate), muncă ce aduce rezultate și îți dă un sentiment de împlinire (mândrie relaționată cu compania, capacitate, feedback, provocări și oportunități profesionale), sentiment de camaraderie față de colegi și respect față de management.
În mod idealist strategiile organizaționale relaționate cu aceste trei concepte cuprind:
- crearea unei culturi organizaționale bazate pe sănătate, respect și sprijin;
- sprijinirea unei structuri de lideri competenți pe toate nivelele;
- încurajarea unui comportament corect, bazat pe recunoaștere și securitate;
- construirea job-urilor pentru a fi interesante, provocatoare, autonome și cu feedback când este necesar;
- facilitarea dezvoltării abilităților și competențelor angajaților, pentru a permite dezvoltarea profesională;
- încurajarea unor practici de muncă care încurajează performanța.
Dar oamenii se obișnuiesc repede cu binele și vor tot timpul mai mult. Adică ne putem obișnui repede cu un anumit nivel de fericire pe care l-am construit și apoi să ne dorim altceva – fenomenul de adaptare hedonica (Sheldon & Lyubomirsky, 2007). Ce facem cu aceasta cursă continuă? Indiferent cât efort presupune, fericirea nu trebuie ocolită pentru că are implicații pozitive care nu pot fi obținute prin alte căi. Mai multe despre relevanța fericirii AICI.
Unde este paradoxul?
Fericirea este un ingredient de bază al bunăstării. Este normal și instinctual să credem că atunci când valorizam fericirea rezultatele vor fi doar benefice. Dar nu este întotdeauna așa… Ne arată acest lucru un articol publicat în 2011 care a avut la bază modelul de atingere a obiectivelor construit de Mischel, Cantor & Feldman in 1996 ( Mauss, Tamir, Anderson & Savino, 2011). Potrivit acestui model oamenii valorizează ce vor sa obțină – adică facem acțiuni care ne duc spre îndeplinirea obiectivelor noastre. Un exemplu din alt domeniu: o persoană care valorizează excelența academică va dori să obțină note mari, drept urmare va munci mai mult. Pe cale de consecință, valorizarea excelenței academice va aduce implicit note mari. În aceeași linie, valorizarea fericirii se poate traduce în fericire mai mare.
În cazul emoțiilor și al sentimentelor umane logica nu se aplică întotdeauna. Concluzia studiului supus astăzi atenției este că valorizarea în exces a fericirii poate să aibă rezultate contraproductive pentru că oamenii cu cât valorizeaza mai mult fericirea, cu atât îi va dezamăgi neatingerea ei. De menționat că articolul are la bază două studii în care toți participanții au fost cetățeni americani de genul feminin – deci un efort de generalizare nu este recomandat având în vedere limitările de eșantionare și influența contextului cultural asupra fericiri – autorii au recomandat pe viitor continuarea acestor concluzii prin studii longitudinale.
De ce se întâmplă astfel:
- Articolul mentionează că acest lucru este valabil doar în situații pozitive, când de fapt ai avea toate premisele să fii fericit, dar totuși nu ești (Mauss, Tamir, Anderson & Savino, 2011). Pentru că în aceste contexte pozitive așteptările cu privire la fericire sunt extrem de ridicate și oamenii nu vor atribui în acel moment eșecul de a fi nefericit unor circumstanțe sau unor împrejurări nefavorabile din mediul extern. Vor căuta însă argumente în mediul intern (ceva din interiorul persoanei este considerat ca fiind cauza nefericirii). Deci căutarea fericirii poate să o îndepărteze tocmai pentru că fericirea pare să fie atât de aproape și tu totuși nu te simți fericit: ”Am facut tot ce mi-a stat în putință să fiu fericit/ă, și totuși nu sunt!”.
Concluzia studiului este valabilă atunci când vine vorba de obiective (fie ele și profesionale) relaționate cu sistemul nostru emoțional pentru că în acest caz atât obiectivele, cât și ce simt oamenii față de aceste obiective implică sentimente și sentimentele pot fi în conflict unele cu altele. În acest caz este necesară o abordare realistă asupra obiectivelor: cât din reusita lor mi se datorează, care sunt punctele mele forte, unde trebuie să lucrez mai mult și mai atent?
- Studiul sugerează că o încurajare excesivă asupra fericirii (cum fac unele carți de tipul self-help) poate fi contraproductivă uneori. Valorizarea fericirii poate fi benefică atunci când oamenii sunt înarmați cu instrumente și competențe potrivite (de exemplu abilități de gestionare a sistemului emoțional – Gilbert, 2006, Lyubomirsky 2008) sau atunci când definesc fericirea într-un mod mai cuprinzător și nu doar cu referire la starea lor emoțională. De exemplu valorizarea altor tipuri de fericire, precum cea bazată pe implicare în comunitate și în activități sociale poate depăși paradoxul acestui studiu pentru că astfel fericirea nu va fi asociată doar cu starea emoțională (Ryff & Singer, 2008; Konow & Earle 2008).
The Azimut Way:
Recomandăm căutarea informațiilor din surse sigure și evitarea cărților de tipul self-help care nu își asumă și efectele adverse care pot să apară. Beneficiile unei stări pozitive la locul de muncă sunt incontestabile. O simplă cuantificare a lor în literatura de specilitate arată o proporție covărșitoare de studii care evidențiază oportunitatea și avantajele unui grad ridicat de fericire și bunăstare la locul de muncă. Aceste studii sunt validate stiințific, publicate în reviste de specialitate care respectă indicii scientometrici și care poartă garanția replicabilității.
Fericirea la locul de muncă este mijloc de descoperire de sine, nu scop în sine. Încurajăm căutarea fericirii atâta vreme cât ne face mai conștienți de punctele noastre forte, ariile de îmbunătățit și ne încurajeazș capitalul profesional, social și emoțional.
Încurajăm o fericire ”completă”, nu doar emoțională. Înțelegem pe deplin subiectivitatea fericirii și latura ei emoțională, însă experiențele și cercetările ne arată că cea mai durabilă fericire este cea în care este luată în considerare și dimensiunea socială și profesională a individului. Secretul este că fericirea te însoțește atunci când tu o oferi altora. Sprijinul acordat celorlalți și compasiunea nu te face doar pe tine mai fericit – iată o situație de câștig-câștig atât de valabilă și la locul de muncă.
[button shape=”square” size=”regular” float=”none” href=”https://happy-employees.eu/angajati-fericiti/” info=”none” info_place=”top” info_trigger=”hover”]Afla mai multe despre cum sa ai Angajati Fericiti![/button]
