PENSIUNEA PERLA CARPATILOR DIN MOECIU DE SUS
Inainte de a merge la Pensiunea ,,Perla Carpatilor” din Moieciu de Sus, am aflat cu amuzament ca aceasta localitate era inclusa pe un soi de lista aparuta pe facebook cu ,,273 de locuri pe care trebuie sa le vezi inainte sa pleci din Romania” (da, ati citit bine, 273 de locuri).
Prin urmare am plecat intr-acolo destul de fericiti pentru ca urma sa bifam unul dintre obiectivele de pe lista, alaturi de cei de la Innobyte, cu care urma sa avem team building-ul (puteti citi despre acesta aici). Intr-adevar, zona avea niste vederi superbe, cu dealuri enorme de un verde crud, avand fiecare in varf cate o casa maruntica de tot. Dezamagirea noastra a fost insa legata de activitatile outdoor ce putea fi desfasurate in zona pensiunii, deoarece chiar daca panorama e minunata, in momentul in care vrei sa faci o drumetie devine mai complicat, intreaga vale fiind ocupata de vile si pensiuni, abia dupa 4 kilometri de mers putandu-se ajunge in Parcul Natural Bucegi.
Pensiunea ,,Perla Carpatilor” este o pensiune aranjata cu mult gust. Camerele sunt foarte curate si bine incalzite iar multe dintre ele au si o panorama asupra zonei. Mai mult, in fata pensiunii este amenajata si o terasa si un foisor cu doua etaje, unde oaspetii pot lua masa in natura.
Cu toate ca locul pare idilic, in timpul sederii noastre am avut insa ,,mici” probleme de comunicare cu proprietarii pensiunii. Fiind un weekend destul de friguros din luna mai (noaptea au fost pana la -1 grade), am rugat proprietarii sa porneasca incalzirea in sala de conferinte in care puneam la cale ultimele detalii ale team buildingului ce urma sa aiba loc. Am fost asigurati ca incalzirea va porni de indata ce ,,centrala ajunge la o anumita temperatura”.
Dupa in jur de 45 de minute, parea ca centrala se incapatana sa ramana la temperatura camerei. Prin urmare am mai rugat o data proprietarii sa verifice incalzirea salii de conferinte si am fost asigurati inca o data de faptul ca totul este in regula si in curand va fi cald in sala.
Am stat asadar alte trei ore lucrand cu gecile pe noi, asteptand sa se incalzeasca. Intr-un final, dupa ce am terminat tot ce aveam de facut, ne-am intalnit intamplator cu proprietarii si i-am anuntat ca este in continuare frig. Spre surprinderea noastra, ni s-a raspus cu ,,ah… pai nu am dat drumul la caldura, pentru ca nu ne-am gandit ca stati mai mult acolo”. Cum oricum terminaseram treaba si eram obositi, am zis ca ne facem mea culpa, ca poate cumva prin absurd s-a inteles gresit cand le-am cerut sa dea drumul la caldura ca ne e frig.
A doua zi dimineata, inainte de a incepe team buildingul, ne-am dat seama ca in sala in care urma sa se desfasoare acesta era putin cam racoare. Cum nu vroiam sa le fie frig participantilor, am intrebat proprietarii daca ar putea da drumul la caldura, iar raspunsul primit a fost ,,Nu, ca dureaza juma de ora sa se incalzeasca… Mai dam drumul diseara!”.
Si pentru ca surprinderea noastra sa ajunga la cote maxime, dupa toate acestea am trecut strada pana la magazinul de vis-a-vis si am cerut ca pentru cumparaturile facute sa ni se dea un bon stampilat, si ni s-a raspuns: ,,Azi n-avem stampila… poate maine”.
P.S. Surprinzator, nici a doua zi n-aveau stampila!
sursa imagine: aici.