Creierul nostru este pe departe cel mai complex sistem din organismul uman, iar tocmai din acest motiv peste 20% din resursele totale de energie ale corpului merg doar către creier restul organelor primesc procentual mult mai puțin). Deoarece resursele pe care corpul le pune la dispoziție sunt limitate, creierul uman a evoluat în timp înspre a-și eficientiza modul în care alocă aceste resurse diverselor procese ce au loc în interiorul său, iar unul din procesele cruciale evoluției noastre este cel de selectare, învățare și deprindere a noilor comportamente.

Concret, de fiecare dată când ne aflăm în fața unei noi situații sau unui nou context ce necesită o acțiune/comportament din partea noastră, creierul nostru va alege mereu calea care presupune cel mai mic efort energetic sau mental pentru el și va învăța și reține acest mod de acțiune pentru a-l putea accesa pe viitor direct, fără a fi nevoie să mai trecem încă o dată prin acel proces (De ex: ar fi ineficient și frustrant să fim nevoiți de fiecare dată să reînvățăm să conducem o mașină după o pauză mai îndelungată). Cu cât ne întâlnim mai des cu acel context, cu atât comportamentul învățat anterior va deveni unul de rutină pentru noi.

Fiziologic vorbind, în momentul în care deprindem un nou comportament, în creierul nostru se creează noi „cărări” (legături) neuronale, iar cu cât frecvența accesării acestei cărări crește, cu atât această legătură neuronală devine mai puternică și mai  accesibilă pentru noi.  De exemplu, dacă avem o persoană care lucrează într-un  domeniu ce necesită multă interacțiune cu clienți/persoane noi aflate la distanță, iar prima noastră experiență de acest gen a  decurs foarte bine, întâlnindu-ne și văzându-ne (stimul vizual  și auditiv) cu persoana nouă printr-un apel video (gen Skype),  atunci vom avea tendința și ne vom dori ca și următoarele  interacțiuni cu alte persoane noi să fie tot prin același mod de operare, nu doar la telefon (stimul auditiv).

Înțelegând modul de operare a creierului, să definim acum ce  este de fapt un obicei.  Obiceiul este acel comportament asociat unui anumit context/stimul declanșator (social, psihologic, vizual, auditiv etc.),  a cărui acțiune are ca urmări diferite recompense pentru creier. Iar pentru a clarifica și mai mult acest aspect, aparent abstract,  vom introduce  Fig. 1 de mai jos împreună cu un exemplu concret:

Pentru a schimba un obicei, de cele mai multe ori nesănătos, primul pas pe care trebuie să-l facem este să devenim  conștienți  de  șablonul cerebral al acestuia (pattern) și  de ce  am ales să îl aplicăm. Concret, să începem să ne analizăm reacțiile și să le legăm de situațiile/contextul/stimulii care sunt prezenți în acel moment,  fie că e vorba de un moment al zilei, de anumite persoane, de un  anumit loc ș.a.m.d. și pe urmă să vedem care este  recompensa pe  care noi sau creierul nostru o primește după ce a executat comportamentul/acțiunea respectivă.

După ce am conștientizat care este șablonul cerebral folosit,  al doilea pas  este să înlocuim comportamentul vechi cu un nou  comportament care se potrivește exact pe contextul vechi și care  ne oferă aceeași recompensă. În procesul transformării obiceiurilor nesănătoase în obiceiuri sănătoase ne vom lovi de anumite bariere ce țin de motivație sau voință personală (willpower), adică trebuie să știm exact de ce comportamentul inițial nu este sănătos pentru noi și să fim absolut convinși de faptul că noul comportament este cel sănătos, altfel șansele de a reveni la comportamentul inițial sunt foarte mari deoarece creierul va considera că executarea noului comportament nu este o soluție mai eficientă pentru el și preferă să revină la patternul inițial.

---

În concluzie, modalitatea în sine de transformare a obiceiurilor nesănătoase nu este una foarte complicată, în schimb, complicată este găsirea și conștientizarea rețelei de conexiuni neuronale ce au declanșat acel comportament și identificarea recompensei pe care noi o primim de fiecare dată și pe care vrem să o primim în continuare.

https://www.youtube.co/watch?v=AfD_d4ve6QU